Casa Gheorghe Tătărescu din București: mărturie a elitei interbelice și continuitate culturală în identitatea EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe strada Polonă, nr. 19, se ascunde o vilă ce transcende simpla condiție de adăpost. Casa Gheorghe Tătărescu este un martor viu al unei epoci tumultoase, un spațiu care, prin însăși alcătuirea sa, vorbește despre putere discretă, despre echilibru între viața publică și cea privată, despre gustul rafinat al unei elite și, nu în ultimul rând, despre fragilitatea memoriei în fața transformărilor politice. Povestea acestei case nu poate fi disociată de biografia complexă a celui ce a fost Gheorghe Tătărescu, iar astăzi, cu numele de EkoGroup Vila, clădirea continuă să își asume rolul de poartă către trecut și de spațiu al reflecției contemporane.

Casa Gheorghe Tătărescu: între amintirea elitei interbelice și reconfigurarea contemporană la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, personalitate definitorie a politicii românești din perioada interbelică și postbelică, a imprimat asupra acestei locuințe discret eleganța lumii care îmbina puterea cu reținerea. Reședința sa bucureșteană, imagine a unei culturi politice ce refuza fastul ostentativ în favoarea proporției și a simbolismului subtil, s-a transformat în timp, după episoade dramatice și incertitudini postcomuniste, în ceea ce cunoaștem astăzi drept EkoGroup Vila — un spațiu cultural ce recuperează și păstrează memoria istorică fără a o trăda. Acestă vilă interbelică este, în sine, o punte între trecut și prezent, între un om și epoca sa, între arhitectură, artă și politică.

Gheorghe Tătărescu: omul politic într-un secol al convulsiunilor

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), departe de orice idealizare, reflectă complexitatea unei epoci în care democrația fragilă se intersecta cu autoritarismul, iar compromisurile politice definiau destinul unei națiuni. Doctor în drept al Universității din Paris, autor al unei teze critice la adresa falsificării electorale, Tătărescu a fost un jurist-politician ce a încercat să modeleze o Românie modernă, cu un parlament real și o guvernare ancorată în voința cetățeanului. Intrat în Partidul Național Liberal în 1912, și deputat după primul scrutin universal din 1919, el a traversat întreaga perioadă interbelică prin poziții cheie, inclusiv cele de ministru de Interne și, mai ales, prim-ministru în două mandate (1934–1937, 1939–1940).

Mandatele sale au fost marcate de un paradox: pe de-o parte, o eficiență administrativă și economică apreciabile, iar pe de alta, o contribuție semnificativă la erodarea democrației parlamentare prin întărirea executivului, cenzură și măsuri securitare. Evenimentele externe – prăbușirea Poloniei și Franței, cedarea teritorială impusă de URSS – i-au redus drastic opțiunile politice. După al Doilea Război Mondial, tentativa sa de adaptare la realitățile comuniste și cooperarea temporară cu guvernul Petru Groza au fost urmate de marginalizare și detenție. Astfel, istoria personală a lui Gheorghe Tătărescu, complicată și adeseori dureroasă, se reflectă în destinul casei ce îi poartă numele.

Casa ca extensie a puterii temperate și a vieții private

Reședința din Strada Polonă nu era, prin dimensiuni, o demonstrație a forței, ci o alegere conștientă de moderație. Contrar multor congeneri ai săi, Tătărescu a ales o vilă relativ modestă în scară, dar impecabil proporționată, unde fiecare detaliu, de la spațiu până la finisaje, invocă valori precum moderația, controlul și disciplina. Biroul său, situat discret la entre-sol, cu acces lateral, este un simbol clar al acelei etici a puterii închisă în sobrietate – funcția publică exercitată fără fast, cu grijă de a nu invada sfera intimității familiei.

Viața cotidiană, pregătită pentru primiri și dialoguri cu elitele politice și culturale, se desfășura în jurul unui hall primitor și a unei grădini amenajate cu răbdare, în care influențele mediteraneene evocă locuri precum Balcicul, o destinație favorită a elitei interbelice. Aceasta a fost mereu o casă ce reflecta credința într-o cultură a echilibrului – între funcție și familie, între tradiție și modernitate, între vizibilitate și discreție.

Identitatea arhitecturală: contribuțiile lui Alexandru Zaharia, Ioan Giurgea și Milița Pătrașcu

Arhitectura Casei Tătărescu depășește bine contururile unei simple locuințe. Semnată în faze succesive de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, sub o formă de colaborare care a durat între 1934 și 1937, proiectul este un pionier al mixului stilistic dintre elementele mediteraneene și cele neoromânești. Fațadele dezvăluie un echilibru viu, la limita simetriei rigide, cu portaluri inspirate de spiritualitatea architecturală moldovenească și coloane filiforme, fiecare cu propriul tratament, dar integrate armonios.

Un moment de excelență artistică este șemineul creat de sculptorița Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu. Absida care îl adăpostește reprezintă un ecou neoromânesc elegant, un detaliu care a influențat ulterior structurile altor vile notabile, inclusiv pe cea a filozofului Nae Ionescu. Elementele sculptate și ancadramentele ușilor, de asemenea opera Miliței, întrețes o relație subtilă între modernism și tradiție, evitând artificialitatea pastişei.

Interiorul este la fel de atent compus: parchetul din stejar masiv cu nuanțe diferite reflectă măiestria meșteșugului local, iar feroneria din alamă patinată aduce o notă de sofisticare discretă. Astfel, vila se înscrie în bibliografia clădirilor interbelice care nu doar adăposteau, ci și vorbeau prin însăși arhitectura lor despre valori și identitate.

Arethia Tătărescu: rolul discret, dar esențial în configurarea culturală a casei

Nu poate fi înțeleasă Casa Gheorghe Tătărescu fără a recunoaște rolul central jucat de Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”. Ea a fost mai mult decât o soție de politician; a fost un catalizator cultural, atentă la detalii și implicată în renașterea meșteșugurilor tradiționale, binefacere și susținerea artei. Relația sa cu artista Milița Pătrașcu și sprijinul pentru proiectul monumental de la Târgu Jiu alcătuiesc un capitol important al profilului cultural al familiei.

Arethia a avut un cuvânt greu în supravegherea parcursului proiectului arhitectural și a vegheat ca vila să nu devină nici un simbol al opulenței, nici o demonstrație ostentativă de putere, ci o expresie coerentă a statutului și valorilor familiei. Astfel, ea apare în documentele oficiale ca beneficiară a casei, confirmând centrarea proiectului pe echilibru, moderație și sobrietate, toate reflectate în finisaje, proporții și configurația spațiilor.

Ruptura comunistă: uitare și degradare a spațiului politic

După instaurarea regimului comunist, casa lui Gheorghe Tătărescu a urmat soarta multor reședințe ale elitei interbelice: confiscată, golită de sens, degradată treptat. Nu a fost demolată, însă intervențiile neglijente și compartimentările brutale au mutilat spațiile inițiale, iar grădina care fusese odinioară un refugiu de liniște a fost abandonată aproape în totalitate. Funcțiile vechi de reprezentare au fost înlocuite cu utilizări administrative, un fapt ce a severat legătura dintre spațiu și identitatea originală.

Pierderea stăpânirii personale și marginalizarea publică a lui Gheorghe Tătărescu – arestul din 1950, detenția și moartea discretă în 1957 – s-au oglindit în spațiul casei, transformat într-un bun al statului lipsit de poveste. Memoria politică și culturală a vilor interbelice a fost înlocuită cu tăcerea și uitarea impuse de contextul politic. Aceasta reprezintă o etapă întunecată în care casa, martoră a unei istorii complicate, devenea doar o relicvă a unei lumi dispărute.

Era post-1989: tensiune între risc și recuperare

Tranziția de după 1989 a adus o nouă cruce pentru Casa Tătărescu. A fost achiziționată de Dinu Patriciu, arhitect cu influență în anii ’90, ale cărui intervenții asupra interiorului au declanșat critici vehemente din partea specialiștilor – deformări ale compartimentărilor, pierderea coerenței și transformarea temporară într-un restaurant de lux incompatibil cu spiritul locului. Acest episod simbolizează, într-un fel, dificultățile societății românești în raportarea față de patrimoniul său interbelic.

Totodată, această etapă a readus casa în atenția publică, o situație paradoxală ce a permis reluarea cercetărilor și reflecțiilor profunde asupra identității arhitecturale și culturale a locului. Mai târziu, preluarea de către o companie străină a presupus o restaurare atentă, care a încercat să redea vila proporțiile, materialele și simțul original, recuperând astfel soliditatea arhitecturală a proiectului lui Zaharia și Giurgea.

Astăzi, recurgerea la o gestionare echilibrată a patrimoniului emană dintr-o înțelegere matură a semnificațiilor istorice: casa nu mai e doar o proprietate, ci un reper cultural cu valențe simbolice și educative.

Continuitatea prezentă: EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu memorie vie

Sub denumirea de EkoGroup Vila, casa își continuă povestea într-un registru atent controlat, menținând o legătură continuă cu trecutul său politic și cultural. Funcționând ca spațiu cultural contemporan, vila nu își ascunde originile și nici nu încearcă să eclipsze temele complexe asociate cu numele lui Gheorghe Tătărescu. Dimensiunea modestă a clădirii și detalii precum biroul premierului păstrează în promisiune ethosul interbelic al decenței și responsabilității.

Accesul publicului se face pe bază de bilet, în funcție de programul și evenimentele organizate, ceea ce semnifică o abordare riguroasă, evitând exploatarea necontrolată a patrimoniului. Această deschidere este o invitație la celebrare, la cunoaștere și, mai ales, la reflecție asupra modului în care spațiile arhitecturale pot fi depozitari vii ai memoriei politice și culturale.

• Dimensiunea casei, modestă în comparație cu alte reședințe politice
• Biroul premierului coborât la entre-sol, simbol al discreției puterii
• Combinația de stil mediteranean și neoromânesc în fațade și detalii
• Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu reflectată în șemineu și ancadramente
• Rolul Arethiei Tătărescu ca tutore cultural și estetic
• Transformarea postcomunistă, cu controverse și restaurări
• Actuala identitate a EkoGroup Vila, un spațiu al memoriei și dialogului

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Un politician român marcant al perioadei interbelice și postbelice, prim-ministru în două mandate, lider PNL, cu o biografie complexă între modernizare, autoritarism și adaptare la regimul comunist, Gheorghe Tătărescu a influențat decisiv evoluția politicii interne și externe a României în secolul XX.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului în pictură, fiind figuri distincte în epocă și domenii.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Un amestec de influențe mediteraneene și elemente neoromânești, rezultat al colaborării arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu aport notabil al sculptoriței Milița Pătrașcu, realizând un limbaj original și echilibrat în arhitectura interbelică bucureșteană.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost motorul cultural și guardianul estetic al proiectului, implicată în decizii ce au păstrat coerența, sobrietatea și valoarea simbolică a locuinței, evitând exagerările și garantând un echilibru între statut și moderație.
• Care este funcția casei în prezent?
  Sub numele EkoGroup Vila, casa funcționează ca un spațiu cultural deschis publicului pe bază de bilete, păstrând și valorizând identitatea istorică și arhitecturală, devenind un reper pentru reflecția asupra memoriei și patrimoniului.

Casa Gheorghe Tătărescu este mai mult decât o simplă clădire: este o arhitectură a memoriei, o densă cronică materială a unei epoci prin care s-au tranzitat aspirații politice, conflicte, răsturnări și reconciliere culturală. Într-o societate ce își negociază continuu raportul cu propriul trecut, vizitarea acestei vile reprezintă o invitație discretă la înțelegere și respect pentru spațiile care păstrează fragmente din biografiile noastre complexe. Astăzi, EkoGroup Vila poartă această povară și onoare, deschizându-se spre public cu o încredere calculată, onorând nu doar personalitatea lui Gheorghe Tătărescu, ci și întreaga istorie interbelică a Bucureștiului.

Experimentați această incursiune în timp și spațiu, acolo unde arhitectura devine limbaj al puterii și al culturii, iar memoria ia formă palpabilă. Pentru a vă programa o vizită, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să descoperiți un spațiu care, deși născut sub aureola unui destin complicat, renaște cu demnitate în contemporaneitate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.